Școala: probleme și soluții

  Sorin Cristea spunea: „Într-un sat mic, școala reprezintă nu doar instituţia specializată în realizarea activităţii de educaţie conform obiectivelor pedagogice ale procesului de învăţământ, stabilite la nivel de politică a educaţiei, ea vine să completeze golul informaţional și cultural, devenind un centru de coeziune a comunităţii”

 

Din an în an, numărul copiilor înscriși în clasa întâi scade. La fel scade și numărul total al elevilor care studiază în instituțiile de învățământ general. Mai mulți factori stau la baza acestei tendințe, principalii fiind natalitatea scăzută și exodul populației. Familii întregi pleacă temporar sau definitiv din Republica Moldova în căutarea unui trai mai bun.

Oare ce soartă le așteaptă pe instituțiile de învățământ din localitățile mici?

Soluționarea acestei probleme necesită implicarea tuturor actorilor educaționali: cadrele didactice, elevii, părinții, APL, cât și a organelor ierarhic superioare. Pentru asigurarea unui proces educațional eficient este important de a încuraja și a susține dezvoltarea instituțiilor de învățământ în conformitate cu standardele de calitate moderne.

Cunoaștem cu toții că, în ultimii ani, sistemul educaţional din Republica Moldova trece prin mai multe reforme, scopul vizând modernizarea învăţământului, crearea condiţiilor pentru valorificarea potenţialului maxim al fiecărui copil, dezvoltarea liberă, armonioasă a omului, formarea de competenţe pentru adaptarea la condiţiile în schimbare ale vieţii.

Reforma în care suntem implicaţi astăzi este o reformă profundă şi reală a educaţiei de toate nivelurile, ce va facilita în viitorul apropiat integrarea  sistemului de învăţământ din ţară în aria europeană a educaţiei, din aceste considerente ne conducem  întotdeauna după un singur, dar sigur, principiu: „Şanse egale pentru toţi copiii noştri”.

Începând cu ianuarie 2013, toate instituţiile de învăţământ primar şi secundar general au obţinut autonomie financiară, sursele bugetare au fost  alocate  după o nouă metodologie, și anume per elev, fapt care a pus administrația instituțiilor într-o situație dificilă și neobișnuită la momentul respectiv. Desigur că este greu să gestionezi eficient un buget auster, dar nu și imposibil. Tendința managerilor de a crea condiții optime pentru asigurarea unui învățământ modern, calitativ și eficient, indiferent de  mediul în care trăim, sat sau oraș, a dus la apariția și creșterea deficitelor bugetare din instituții. Doar cunoaștem cu toții că finanţarea de bază  acoperă:

cheltuielile  salariale, sporuri;

cheltuielile de  formare  continuă a personalului;

cheltuielile materiale și servicii;

cheltuielile de  întreţinere curentă.

Ce facem atunci sau cum rezolvăm financiar celelalte probleme care apar pe parcursul anului de studiu pentru care nu există sursele necesare:

reparaţii capitale;

premierea elevilor;

concursuri şcolare;

participarea la proiecte și investiții de orice gen,etc.?

E salutabil și binevenit suportul financiar alocat din partea bugetului de stat în afara formulei de finanțare în folosul cadrelor didactice:

HG nr.868/2014 și 862/2018 „compensarea cheltuielilor de transport ale cadrelor didactice pentru deplasarea în instituțiile de învățământ din altă localitate decît cea de reședință pe distanţe ce depăşesc 2 km în scopul desfășurării activității didactice”;

HG nr.969/2018 „acordarea compensațiilor bănești anuale personalului didactic din instituţiile de învățământ general public”;

HG nr.722/2018 „organizarea alimentației copiilor și elevilor în instituțiile de învățământ general”, dar acestea nu permit managerilor școlari să asigure și creeze condiții optime sau ,cel puțin, de existență a școlilor în mediul rural, și nu neapărat o școală mică.

Deşi susţinem reforma şcolară, suntem împotriva lichidării instituţiilor de învăţământ din mediul rural. Un sat fără şcoală cred că ar muri. Atâta timp cât există şcoala, trăieşte şi satul. În copii trebuie să investim. Nu contează câţi bani se cheltuie pentru aceasta, şcoala trebuie să existe în fiecare sat.

Pentru a  nu apărea problema existenței școlilor mici în mediul rural  și pentru a  nu crea în rândul reprezentanților APL două tabere: una pro- școală, cea care solicită menținerea și existența acestora, și alta contra- școală, cea care o include în categoria cheltuielilor inutile, sugerăm niște idei-soluții care ar veni în ajutorul tuturor actorilor educaționali: finanţarea complementară de la bugetul local. Aceasta să vină din partea primăriei  și să acopere costuri ce nu ni le putem permite în finanţarea de bază, or toate instituțiile publice stau la balanța APL. Revizuirea actelor normative de reglementare a activităţii învăţătorilor din clasele cu predare simultană.

Aceasta ar permite nu doar crearea unor economii în bugetul instituției, ci și deschiderea claselor cu un număr mai mic de copii, nu neapărat 15 și mai mulți, în conformitate cu art.51, alin.1 al Codului Educației al Republicii Moldova, scrisorii Ministerului Educației al Republicii Moldova nr.02113-165 din 23.02.17, Ordinul Direcției Educație a Consiliului Raional Edineț nr. 144 din 28.08.2017 în scopul stabilirii limitei efectivului de elevi la clasă.

Crearea politicilor educaţionale care să îmbine interesele și posibilităţile financiare ale statului cu drepturile și necesităţile educaţionale ale copiilor din satele mici;

revederea HG nr.868 din 08.10.2014, volumul alocațiilor pentru școlile mici să nu fie finanţate după o formulă special, ci după formula unică, la fel ca și pentru celelalte instituții;

posibilitatea creării instituţiei de învăţământ general cu programe combinate – complex educaţional (şcoală primară-grădiniţă, gimnaziu-grădiniţă) conform Codului Educației al Republicii Moldova, nr. 152 din 17.07.2014, Capitolul II, Organizarea sistemului de învăţământ, articolul 15: Tipurile instituţiilor de învăţămînt, lit. (f).

A stopa procesul de închidere a şcolilor sau găsirea unei soluții optime de păstrare a acestora în mediul rural, ar fi asemenea unei lumini apărute la capătul tunelului,  pentru că, dacă în sat se va închide școala, înseamnă că satul încetișor dispare, și atunci cum vom interpreta expresia marelui Blaga „Veșnicia s-a născut la sat”?

Inga Lupu, directorul gimnaziului Corpaci, Edineț

 

 

 

Добавить комментарий

X

Pin It on Pinterest

X