Ion Buzdugan – poet, traducător şi om politic

  Ion Buzdugan a fost  învăţător, a fost soldat,a fost deputat, a fost senator, a fost ministru, a fost poet, dar înainte  de toate a fost  şi a rămas un patriot, un luptător  de neclintit pentru libertatea  Basarabiei şi unitatea tuturor românilor.

Ion Buzdugan s-a născut la 9 martie 1887 într-o familie numeroasă de ţărani răzeşi în satul Brînzeni, volostea Zabriceni,judeţul Bălţi. În acea vreme  satul era considerat un sat mare care avea o populaţie de 893 suflete. În sat era o biserică cu hramul la Sf. Mihail, o şcoală cu o clasă cu predare în limba rusă. La această şcoală Ion Buzdugan  va trece cursul primar.După terminarea lui va pleca din sat,ca apoi să revină ca oaspete doar pe un timp scurt. Deşi descendent din ţărani , a făcut mai multe şcoli, obţinând prestigioase licenţe şi titluri.Obţine studii agricole la Gore Gorchi (Belorusia) ,studii în teologie  şi pedagogie la Seminarul  din Cameniţa .Apoi studiază dreptul la  Universitatea din Moscova. A luat licenţă în drept la Universitatea din  Iaşi. Economia politică a studiat-o la Universitatea din  Cernăuţi,unde a oţinut titlul de doctor în economie. Dintre  toate ocupaţiile posibele alege cariera pedagogică.

În 1907 împreună cu Simeon Murafa ,Ion Buzdugan face parte din primul grup naţional din Bălţi,fondat de Ion Pelivan. Cercul a influinţat mult  asupra vieţii social –politice din Bălţi, unde se crează un mediu puternic de românism.

Din 1912-1913 Ion Buzdugan face parte din generaţia tânără care se interesează de chestiunile naţionale româneşti. O mare importanţă în răspîndirea  ideilor naţionale o avea tipărirea revistei  lunare ,,Cuvînt Moldovenesc», care si-a  început  activitatea în luna mai a anului 1913. Un rol foarte important în tipărirea acestei reviste îi revine pămînteanului nostru ,renumitului filantrop-Vasile Stroescu, care a susţinut material această ediţie.

Primul război mondial îl găseşte pe I. Buzdugan în calitate de învăţător .Primele lui poiezii ţin de acea perioadă ,de debut literar .Ştefan Ceobanu îl va menţiona pe I.Buzdugan ca pe un poet talentat,care se află în creştere.I.Buzdugan şi-a luat mai multe pseudonime: Nică Românaş,Ion Cîmpeanu, B.Cogîlnic,I. Dumbrăveanu.

În timpul primului război mondial a participat  ca  voluntar în armata rusă ce lupta pe frontul românesc.

La cei 30 de ani(1917) Ion Buzdugan este cunoscut ca om politic, trecut prin vîltoarea primului război mondial. El se află în epicentrul mişcării naţionale din Basarabia.

În 1917 Anton  Crihan ,I. Tudor ,I.Buzdugan şi alţii au pus bazele unui partid social-revoluţionar moldovenesc ,,Pămînt şi voie».Ion Buzdugan a fost unul din iniţiatorii şi fondatorii Comitetului Central Moldovenesc care a convocat congresul ostaşilor moldoveni.

Documentele vremii atestă o activă participare la congresele învăţătorilor din  Basarabia petrecute în aprilie 25-28 mai 1917 ,când pentru  prima dată s-au pus bazele învăţământului naţional.A rămas proverbială ciocnirea (la congresul învăţătorilor din aprilie)a învăţătorului –soldat I.Buzdugan cu şeful învăţămîntului din Basarabia Sîromeatnicov ,care se opunea din toate puterile şi ţinea morţiş că învăţămîntul să fie în continuare în limba rusă.Sîromeatnicov a avut chiar curajul să rostească în plină adunare că moldovenii sînt un neam de oameni proşti şi înapoiaţi,că n-au nici un fel de cultură,ca trăiesc  ca ,,samoezii,,întrebuinţînd numai 100 de cuvinte în limbajul zilnic.

Atunci I. Buzdugan a adus celui în cauză o Biblie veche,spunîndu-i să numere câte cuvinte s-au folosit  la traducerea Sfintei Scripturi,ca să cunoască litera scrisului nostru şi să se convingă că avem o cultură cu care ne putem mîndri.

Spre sfîrşitul discuţiei Alexei Mateevici s-a ridicat şi a citit poiezia ,,Limba noastră».Toţi participanţii la conferinţă, peste 1200 de oameni s-au ridicat în picioare şi au aplaudat cu lacrimi în ochi după fiecare strofă .Iar la sfîrşitul poieziei au mai aplaudat vreo două ore.Părăsind locurile se îmbrăţişau , simţindu-se uniţi şi fraţi. Astfel rolul lui I.Buzdugan a fost de o importanţă deosebită.

Publicistul GeorgeTofan i-a sciţat următorul portret: ,,Un interesant vorbitor e acest I. Buzdugan… Vorbeşte în numele social-revoluţionarilor moldoveni.E de statură mijlocie,faţa are trăsături energice,vorbeşte pe un ton ridicat cu o voce străbătătoare,întrebuinţeaza vorbe care lovesc urechea cu lovituri de ciocan.Pledează cu multa căldură pentru ţărănime,pentru dezvoltarea sa politică,socială,culturală şi economică.Declaraţiile sale categorice sunt subliniate cu aplauze,limba de care se foloseşte e cea română literară.»Referatul cu privire la problema alfabetului prezentat de I.Buzdugan la congresul învăţătorilor a fost adoptat în unanimitate. Hotărîrea aceasta a stîrnit o bucurie nemaipomenită.

La 20 octombrie  1917 e secretar în prezidiul Congresului ostaşilor moldoveni.Apoi este delegat pentru Sfatul Ţării de către Congresul Militarilor Moldoveni de pe toate fronturile.

Anume în cadrul Sfatului Ţării în calitate de secretar al acestui organ,el s-a manifestat pe deplin ca om politic .  Este unul din cei mai activi participanţi la şedinţele Sfatului Ţării,promovându-şi crezul politic. Acest învăţător –poet îşi ţesea foarte iscusit pânza cuvîntărilor sale foarte convingătoare.

Ion Buzdugan a participat nemijlocit la elaborarea celor mai importante documente adoptate de către Sfatul Ţării:

Actul de formare a Republicii Democratice Moldoveneşti ( R.D.M.) de la -2decembrie 1917.

Actul de proclamare a independenţei R.D.M de la  24  ianuarie 1918.

Actul de Unire a Basarabiei cu România de la 27 martie 1918.

La şedinţele Sfatului Ţării Ion Buzdugan ridică mai multe  probleme a Basarabiei cum ar fi : problema băştinaşilor moldoveni şi problema minorităţilor  naţionale , problema agrară-care peste tot în  Imperiul Rus era punctul cel mai vulnerabil a instabilităţii politice şi economice. Ţinta lui sunt ţăranii, căci problema pământului în Basarabia întotdeauna a fost cea mai dureroasă.

Ion Buzdugan racordează iscusit problema Unirii cu cea economică a împroprietăririi ţăranilor. În mare parte succesul  acestei istorice votări din Sfatul Ţării i se poate atribui şi lui I.Buzdugan.În cuvîntarea sa spune :,,…Isprăvind chestiunea  Unirii naţionale nouă ne rămîne să rezolvăm încă o problemă,cea agrară, fiindcă de îmbunătăţirea vieţii agricultorilor noştri, a ţărănimii, depinde şi viitorul mai frumos al întregului nostru popor,fericirea întregii naţiuni româneşti şi bunăstarea întregii ţări».

Generator de idei fire eruptivă I.Buzdugan deşi antrenat în treburile de secreteriat ale  Sfatului Ţării găseşte timp să colaboreze cu publicaţiile:,,Cuvînt Moldovenesc» , ,,Ardealul», ,,România nouă» ş.a.

După Unire   treptat scade  tensiunea politică. Sfatul Ţării e disfiinţat şi I.Buzdugan îndeplineşte diferite funcţii de stat .Fiind deputat de Bălţi  în Parlamentul României pe parcursul a 14 ani din 1918 până în 1932, a contribuit substanţial la prosperarea economică şi culturală a oraşului şi judeţului Bălţi.

Din 1932 deţine postul de subsecretar de Stat la Industrie şi  Comerţ.

Dar politica devine tot mai abruptă, jocurile de culise ale partidelor sunt tot mai încîlcite. Adesea e nevoie de făcut compromisuri de conştiinţă.

Pe măsură ce omul politic cedează, tot mai activ apare scriitorul Ion Buzdugan.

Dacă prima sa operă a fost politica, atunci a doua operă a lui I.Buzdugan este creaţia  lui poetică, activitatea folcloristică şi cea de traducător. I.Buzdugan  a colectat  colinde ,urături,doine haiduceşti,conocării e.t.c. Adunînd creaţia populară , cercetează trecutul nostru,limba,istoria şi tradiţiile populare. Acelaş scop îl urmăreşte şi în creaţia –i proprie .În acest context el  apare  la orizonturile literaturii noastre cu volumul de debut întitulat ,,Cântece din Basarabia » vol.I (1921), apoi,,Miresme de stepă» (1922) ,, Cântece din Basarabia» vol.II(1928), ,,Ţara mea»(1928), ,,Păstori de timpuri» (1937)-pentru această operă i s-a acordat Premiul Academiiei Române, ,,Podgorii de aramă» (1939), ,,Metanii de luceferi»(1943).

Cum era şi firesc pentru acea epocă de trecere numeroase lucrări ale lui I.Buzdugan s-au pierdut , multe au rămas în manuscris şi despre soarta lor nu se ştie nimic.

Versurile lui I.Buzdugan sunt consacrate meleagurilor natale, istoriei,tradiţiilor şi folclorului .Poeziele lui sunt păstorale şi nostalgice.

Ion Buzdugan a fost decorat cu:,,Ordinul Regele Ferdinand I» în gradul de Comandor. Medalia ,,Regele Ferdinand I» cu spade şi panglică.

Se refugiază în Bucureşti în 1940. În 1941 revine pentru scurtă vreme în Basarabia, după care se înapoiază , la Bucureşti continuîndu-şi traiul în sărăcie.

Atunci cînd vremurile s-au schimbat cu totul spre mai rău şi poetul Ion Buzdugan  nu mai avea trecere pe la editurile orînduirii socialiste,poetul şi-a amintit de vechea sa pasiune-literatura rusă,şi de-o veche ocupaţie-traducerile. A tradus  mult poezia rusă şi cea ucraineană .De sub condeiul lui au ieşit minunatele rînduri de literatură română aduse din inima culturii ruse.

I.Buzdugan a tradus din operele lui A.Puşchin, I.Bunin, A.Bloc , M.Gorchii, S.Esenin, V.Maiacovschi, A.Ahmatova ş.a.

Îmbolnăvindu-se grav a fost internat la Institutul Oncologic (Filantropie) din Bucureşti.A încetat din viaţă la 27 ianuarie 1967, fiind înmormîntat la cimitirul Bellu, dar dincolo de dispariţia fizică amprenta lui spirituală, a rămas pentru vecie.

Politica lui I.Buzdugan a fost influenţată de cei mai puternici şi mai abili. Firea  lui fierbinte şi explozivă era uşor  provocabilă şi  dirijabilă, dar crezul lui a rămas mereu neschimbat.

Silvia Speianu, Muzeul Ţinutului din or. Edineţ

 

Добавить комментарий

X

Pin It on Pinterest

X