27 martie 1918 – Unirea Basarabiei cu România

Istoria este o ştiinţă care studiază dezvoltarea societăţii umane de la început şi până în prezent în înteraga ei complexitate. În istoria poporului nostru au fost momente de mândrie şi momente de ruşine, momente de avânt, de vitejie şi momente de cădere, dar din tot timpul omul şi-a dorit: libertate, independenţă, prosperitate, un viitor mai bun, mai luminous pentru sine şi pentru generaţiile viitoare.

Primul război mondial a pus la grea încercare Imperiul Rus, care s-a constituit pe parcursul a mai multor secole.

 

După revoluţia democratică din februarue 1917 din Rusia, în rezultatul căreia autocraţia s-a păbuşit şi a dezmembrării Imperiului ţarist, se intensifică mişcarea naţională în Basarabia şi Transnistria, având scopul autodeterminării naţionale. Procesul de democratizare  a început  să se manifeste în diferite sfere de activitate, se impunea ziua de muncă de opt ore, majorarea salariului.Ţăranii au început să preia cu forţa pământul de la marii proprietari funciari . Astfel, în martie-aprilie 1917, s-a organizat Partidul Naţional Moldovenesc , condus de Vasile Stroescu, Paul Gore,Vladimir Herţa şi Onisifor Ghibu. Ei au organizat la Odesa o mare întrunire, la care au participat peste 10mii de basarabeni –ofiţeri, soldaţi, preoţi, profesori, studenţi şi s-a cerut autonomia Basarabiei. La această întrunire, PNM a fost reprezentat de Pan Halippa şi Vladimir Herţa. Apoi a fost creat Comitetul executiv moldovenesc al soldaţilor si ofiţerilor. Acest comitet a trimis propagandişti în multe oraşe ale Rusiei să adune soldaţii români şi să-i convingă să revină acasă.

Datorită creşterii numărului de delicte, mai ales la sate, şi a incidentelor provocate de bolşevici, a fost nevoie să intervină militarii  români. În iunie 1917, evenimentele s-au complicat şi mai mult din pricina Republicii Ucraina, care dorea să ucrainizeze Basarabia.

La 20-27 octombrie, s-a convocat Marele Congres Ostăşesc, la care s-au adoptat un şir de rezoluţii de o deosebită importanţă. Proclamarea autonomiei Basarabiei ,Naţionalizarea oştirilor moldoveneşti ,Convocarea Sfatului Ţării. Preşedinte al Sfatului Ţării a fost ales în unanimitate Ion Inculeţ, profesor la Academia din Petrograd, ajutor de comisar în Basarabia, tânăr socialist, angajat în mişcarea de eliberare naţională. La baza  formării Sfatului Ţării a fost pus principiul reprezentării proporţionale a naţionalităţilor din Basarabia (70% din deputaţi  să fie moldoveni şi 30 % sa fie pentru minorităţile naţionale). Din cei 150 de deputaţi  ai Sfatului Ţării, 105 erau moldoveni, 15 ucraineni ,13 evrei, 7 ruşi, 3 bulgari, 2 germani, 2 găgăizi,1 polonez ,1 armean,1 grec.

Sfatul Ţării şi-a început activitatea  într-o atmosferă solemnă la 21 noiembrie 1917. Printre cele mai importante documente adoptate de Sfatul Ţării au fost: Declaraţia de la 2 decembrie 1917 privind formarea RDM autonome, Proclamarea independenţei RDM din 24 ianuarie1918‚ Unirea RDM cu România din 27 martie 1918. Dintre cei prezenţi la şedinţă, 86 de deputaţi au votat pentru Unire, 3 au votat contra, iar 36 s-au abţinut. Unirea se înfăptuia în baza a 11 condiţii care prevedeau păstrarea unor particularităţi, drepturi şi libertăţi locale. Sfatul Ţării trebuia să adopte  bugetul local, să deţină controlul asupra instituţiilor administrative locale. Pe parcursul activităţii legislativul basarabean a adoptat şi alte documente importante, legi, hotărâri, dispoziţii, instrucţiuni şi regulamente.

La 27 noiembrie 1918, după votarea în unanimitate a Legii agrare, Sfatul Ţării adoptă hotărîrea de anulare a condiţiilor Uniriii de la 27 martie 1918, decrlarând Unirea necondiţionată a Basarabiei cu România. La 2 decembrie 1918, Parlamentul Basarabiei s-a  autodizolvat.

Constantin Stere a spus: „Marea Unire din 1918 a fost şi a rămas pagina cea mai superbă a istoriei. Nimeni, în afară de noi, n-are dreptul să vorbească în numele poporului Basarabiei”.

Silvia Speianu, muzeograf Muzeul Ţinutului  din or. Edineţ      

 

Добавить комментарий

X

Pin It on Pinterest

X